Acordul România–SUA pentru pensii, în vigoare. Cine beneficiază

Perioadele de asigurare realizate în cele două țări pot fi totalizate atunci când acest lucru este necesar pentru îndeplinirea condițiilor de pensionare, iar fiecare stat va calcula și va plăti separat drepturile corespunzătoare perioadelor realizate potrivit propriei legislații.

Acordul a fost semnat la București la 23 martie 2023, ratificat de România prin Legea nr. 3/2024 și a intrat oficial în vigoare la 1 septembrie 2026, împreună cu aranjamentul administrativ necesar aplicării sale.

Cum sunt luați în calcul anii lucrați în România și SUA

Principala schimbare pentru persoanele care au lucrat în ambele țări este posibilitatea totalizării perioadelor de asigurare.

Dacă o persoană nu îndeplinește condițiile pentru o prestație în România doar pe baza perioadelor realizate în sistemul românesc, Casa Națională de Pensii Publice poate lua în considerare și perioadele de asigurare din Statele Unite, atât cât este necesar pentru stabilirea dreptului.

Perioadele nu pot fi însă numărate de două ori atunci când se suprapun.

Pentru conversia perioadelor americane, acordul stabilește că România ia în calcul trei luni de asigurare pentru fiecare trimestru de asigurare certificat de autoritățile SUA, cu un maximum de 12 luni recunoscute pentru un an.

Dacă o persoană îndeplinește deja condițiile pentru o prestație românească fără a fi nevoie de perioadele din SUA, pensia din România este calculată numai pe baza perioadelor de asigurare realizate conform legislației române.

💡 WoW Pulse | Anii din SUA nu devin automat ani de pensie românească
Totalizarea ajută la îndeplinirea condițiilor de acordare a pensiei. Ea nu înseamnă transferarea tuturor contribuțiilor într-un singur sistem și nici plata unei singure pensii comune. România și SUA își stabilesc separat drepturile, potrivit propriilor reguli.

Cum calculează România pensia atunci când este necesară totalizarea

În cazul în care dreptul la pensie este stabilit prin utilizarea perioadelor din ambele țări, instituția română calculează mai întâi un cuantum teoretic, ca și când toate perioadele eligibile ar fi fost realizate conform legislației României.

Ulterior este stabilit cuantumul efectiv, proporțional cu raportul dintre perioadele de asigurare realizate în România și totalul perioadelor luate în calcul din România și Statele Unite.

Prin urmare, faptul că anii din SUA sunt folosiți pentru deschiderea dreptului la pensie în România nu înseamnă că statul român va plăti și pentru întreaga perioadă lucrată în America.

Casa Națională de Pensii Publice precizează explicit că fiecare stat stabilește și plătește drepturile de pensie corespunzătoare perioadelor de asigurare realizate potrivit propriei legislații.

Ce condiție există pentru obținerea unei prestații din SUA

Acordul funcționează și în sens invers.

Dacă o persoană nu are suficiente perioade de asigurare în Statele Unite pentru a îndeplini singură condițiile sistemului american, autoritățile americane pot lua în considerare perioadele recunoscute în România.

Există însă o condiție stabilită expres în acord: persoana trebuie să fi realizat cel puțin șase trimestre de asigurare potrivit legislației Statelor Unite.

Pentru determinarea eligibilității, instituția americană poate recunoaște câte un trimestru pentru fiecare trei luni de asigurare certificate de România, fără ca perioadele să se suprapună și fără a putea fi recunoscute mai mult de patru trimestre într-un an.

Dacă dreptul este obținut prin totalizare, prestația americană este calculată proporțional, pe baza veniturilor recunoscute potrivit legislației SUA și a perioadei de asigurare realizate în sistemul american.

Acordul acoperă și pensia de urmaș și invaliditatea

Pentru România, acordul vizează legislația referitoare la pensiile din sistemul public și ajutorul de deces. Pentru anumite prevederi privind stabilirea legislației aplicabile sunt incluse și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.

În Statele Unite sunt vizate prevederile programului federal de asigurare pentru bătrânețe, urmași și dizabilitate, în limitele prevăzute de acord.

Documentul se aplică persoanelor care sunt sau au fost supuse legislației unuia sau ambelor state, precum și persoanelor ale căror drepturi derivă din drepturile acestora, cum sunt, în condițiile legislației aplicabile, urmașii.

Reguli pentru românii trimiși temporar să lucreze în SUA

Acordul nu privește numai pensionarii. El stabilește și ce legislație de securitate socială se aplică persoanelor care lucrează temporar în cealaltă țară.

Regula generală este că angajatul sau lucrătorul independent este supus legislației statului pe teritoriul căruia își desfășoară activitatea.

Există însă o excepție pentru detașarea temporară. Un salariat care lucrează în mod obișnuit într-unul dintre cele două state și este trimis de angajator să lucreze în celălalt poate rămâne supus numai legislației primului stat dacă perioada nu depășește cinci ani, cu respectarea condițiilor prevăzute în acord.

O regulă similară este prevăzută pentru un lucrător independent care se mută temporar în cealaltă țară pentru o activitate similară, tot pentru o perioadă de cel mult cinci ani.

Mecanismul urmărește să evite situațiile în care aceeași persoană ar fi obligată să intre simultan sub legislația de securitate socială a ambelor state pentru aceeași activitate.

Pensia poate fi plătită și dacă beneficiarul locuiește în cealaltă țară

Acordul stabilește și principiul exportului prestațiilor.

În general, o prestație nu poate fi restricționată exclusiv pentru motivul că beneficiarul locuiește pe teritoriul celuilalt stat. Pentru România există însă o excepție privind prestațiile speciale necontributive în bani.

Documentul mai prevede egalitate de tratament pentru persoanele aflate în domeniul său de aplicare care locuiesc într-unul dintre cele două state, în ceea ce privește eligibilitatea pentru prestații și plata acestora.

Ce se întâmplă dacă o persoană are sub un an de contribuții în România

Acordul conține o regulă separată pentru perioadele foarte scurte.

Dacă durata totală a perioadelor de asigurare realizate potrivit legislației României este mai mică de un an, iar acea perioadă nu generează singură niciun drept conform legislației române, instituția competentă din România nu va acorda o prestație pentru perioada respectivă.

Există și posibilitatea utilizării perioadelor dintr-un al treilea stat. Dacă totalizarea perioadelor din România și SUA nu este suficientă pentru dobândirea dreptului, România poate lua în considerare perioade realizate într-o altă țară, dar numai dacă atât România, cât și Statele Unite au cu acel stat acorduri de securitate socială care permit totalizarea.

Unde se depun cererile

Pentru persoanele cu domiciliul sau reședința obișnuită în România, cererile se depun la casa teritorială de pensii competentă.

Casa Națională de Pensii Publice este organismul de legătură din România pentru aplicarea acordului și instituția competentă în ceea ce privește stabilirea legislației aplicabile.

Persoanele care locuiesc în mod obișnuit în Statele Unite se adresează biroului teritorial al Social Security Administration.

Pentru solicitarea unor drepturi de pensie din sistemul public românesc din SUA sunt prevăzute trei formulare distincte: USA/RO 202 pentru pensia pentru limită de vârstă sau anticipată, USA/RO 203 pentru pensia de urmaș și USA/RO 204 pentru pensia de invaliditate.

Cu ce alte state are România acorduri bilaterale

CNPP indică, în secțiunea sa oficială dedicată acordurilor bilaterale de securitate socială, pe lângă Statele Unite, acorduri cu Canada, Chile, Israel, Quebec, Albania, Republica Coreea, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Turcia, Serbia și Uruguay.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, coordonarea drepturilor de securitate socială se realizează în cadrul normelor europene aplicabile, separat de această categorie de acorduri bilaterale.